Veronika se hotaraste sa moara

sau Madalina se hotaraste sa scrie. Complicate sunt caile mintii mele… dupa un an foarte incarcat (detalii cu alta ocazie) in care nu am putut face multe lucruri pentru mine, astazi a sosit timpul sa scriu si am foarte multe de spus, povesti alambicate si corelate in cele mai bizare moduri, pe care totusi incerc sa le ordonez in articole separate.

veronika-se-hotaraste-sa-moara_1_fullsize

Coelho reuseste mereu sa ma incarce cu multa energie si desigur despre Veronika lui este vorba in acest articol care e doar o nota a cititorului, nu o recenzie (exista cu siguranta nenumarate deja). Cartea merita citita, cred ca e una din cele mai bune ale lui Coelho, pacat ca nu a fost mai mediatizata. E o poveste iesita din comun, dintr-o lume deosebita cu oameni mai mult sau mai putin nebuni, demna de o ecranizare stil Tim Burton.

„Am sa iti spun o poveste, zise Zedka: Un mare vrajitor, vrand sa distruga un regat a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea innebunea. A doua zi de dimineata, a baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile afara de rege, care avea un put doar pentru el si familia lui…”

(* pentru geologi: da, ar trebui sa fie un alt acvifer, nu doar alt put, sa presupunem ca asa este 😀 )

Pe scurt, dupa ce toti locuitorii au innebunit, nimic din ce decreta regele nu mai avea sens asa ca poporul s-a rascolit impotriva acestuia. La sugestia reginei, familia regala a baut din apa vrajita si a ajuns la unison cu intreg regatul. Astfel, regele a ramas la conducerea tarii, alaturi de familie, pana la finalul zilelor.

Morala desigur este concluzia lui Tim Burton: „Nebunia unui om este realitatea altuia” (one person’s craziness is another person’s reality). Ce vreau sa spun este: 1) sa nu ne mai grabim sa ii judecam pe cei din jur, 2) Nu stim niciodata ce se ascunde in spatele unui moment surprins din viata cuiva, 3) E grozav sa fii autentic, chiar cu riscul sa fii considerat nebun si 4) Mai scuturati din constrangerile societatii, parca prea sunt sufocante – evident in limita bunului simt.

Pe curand, va imbratisez!

 

Aleph (Coelho) si Deja Vu

M-am imbarcat si eu alaturi de Coelho in calatoria sa pentru redescoperirea de sine, cam din aceleasi motive. – v-am mai spus eu ca intotdeauna citesc cartea starii mele de spirit – Ei bine, lectura a fost placuta, insa as fi vrut ceva mai mult… In loc de raspunsuri m-am trezit tot cu intrebari! :)) 

Nu am ajuns in Aleph dar am avut candva un „deja vu” interesant de care va povestesc acum! 🙂

Cu 4-5 ani in urma am visat ca ma plimbam pe o plaja foarte intinsa cu faleza joasa. Imi amintesc cladirile si magazinele de pe marginea falezei, culoarea inchisa a nisipului si a marii, vantul puternic din vis, faptul ca mergeam cu capul in jos din cauza acestuia si cel mai ciudat, in jurul meu oamenii vorbeau limba franceza!  Totul era atat de real si clar incat m-a facut sa ma gandesc mult la plaja aceea, am pastrat in amintire fiecare detaliu.

Aproximativ un an mai tarziu am vizitat mai multe orase din Belgia, impreuna cu niste prieteni si am ajuns, va vine sa credeti sau nu, si pe plaja  din visul meu, in Oostende.

Socul pe care l-am avut mi-a taiat respiratia; Am ramas tacuta minute intregi analizand fiecare cladire, faleza, plaja, marea… Toate se potriveau perfect cu amintirea visului meu, chiar si vantul care imi arunca parul in toate directiile si limba care se vorbea in jurul meu – Da – Franceza!!!!

  

Alchimistul

Am terminat Alchimistul! Este cartea pe care o recomand visatorilor si celor care nu sunt capabili sa viseze; celor care cred, celor care vor sa creada, indiferent in ce, celor care au un drum, un plan sau celor care ratacesc, celor care sunt ancorati, constransi si celor liberi.

Urmeaza-l pe Santiago in calatoria lui, inceputa de un vis interpretat de o tiganca, lasa-te, o data cu el, incurajat de batranul rege al Salemului, ghidat  de un englez si un alchimist pana la implinirea legendei personale, pe muzica vocii iubitei sale din  vant.

Coelho, cu nonsalanta lui caracteristica te poate convinge sa crezi in semne, intr-un limbaj al tuturor lucrurilor si de ce nu, ca te poti transforma in vant!

De fiecare data cand termin una din cartile lui am senzatia ca pot muta muntii din loc, parca a imbuteliat optimismul si speranta! Pur si simplu mi-a schimbat viata cu cateva din operele sale! 🙂 ❤