Japonia via Aerolines

Mi-am propus ca in vara urmatoare sa ajung si in Japonia si cum pentru ultimele mele calatorii am zburat via Aerolines, am pus ochii pe niste bilete de avion Tarom. Nu am inca o data fixa, intrucat este vorba despre ceva ce as vrea sa fac vara urmatoare, insa cu cat voi alege mai repede cu atat am sanse sa gasesc oferte mai avantajoase.

Am avut o fascinatie pentru Japonia inca de cand am citit „Memoriile unei Geisha”; totusi, momentul in care m-am indragostit definitiv si irevocabil de cultura japoneza, a fost momentul in care inceput sa citesc „Adevarata viata de Geisha”. Ceea ce am admirat cel mai mult la personajul principal, Mineko Iwasaky, este tenacitatea cu care invata si se perfectiona de la zi la zi, ambitia de a fi nici mai mult nici mai putin de cea mai buna geisha, chiar daca asta insemna sa nu doarma aproape niciodata mai mult de 5 ore pe zi (cei care ma cunosc, probabil ridica acum o spranceana…).

1

Lasand la o parte caracterele puternice si impresionante, Japonia trebuie sa fie vazuta pentru culori! E o lume pe care orice artist plastic ar vrea sa o surprinda si desigur, locul pe care imi doresc cel mai mult sa il vad in Japonia este Gion-Kobu – Kyoto. O lume plina de culoare, de ciresi infloriti (in anotimpul potrivit), costume traditionale ale geishelor, adaptate la ocazie, anotimp si chiar varsta celor care le poarta, machiaje dramatice si priviri teatrale, evantaie animate si decoruri multicolore. Ma voi plimba pe strazile lor zambind complice artizanelor si parca simt de pe acum acea senzatie de tumult pe care voi incerca sa il cuprind cu toate simturile, de la gusturile felurite ale mancarurilor traditionale, mirosurile asortate acestora, incantarea cromatica, muzica si rumoarea orasului si umezeala din aer pe piele… M-as imbarca intr-un carusel de emotii si senzatii, parca dintr-o alta lume si as ajunge in sfarsit (deocamdata doar cu gandul) intr-o Okiya – casa de ceai.

Voi urmari cu respiratia taiata fiecare miscare a geishelor in timpul ceremoniei ceaiului, de la arcuirea incheieturilor, pana la atingerile corzilor de shamisen (un fel de mandolina, banjo, cu gat lung – instrument traditional japonez)… voi discuta cu o geisha prefacandu-ma ignoranta si voi incerca sa o las sa creada ca nu stiu cat de studiate si muncite ii sunt cuvintele, miscarile si  zambetele… ma voi inclina in fata ei in semn de respect pentru toata munca din spatele spectacolului si ii voi sopti ca geishele isi merita numele de opere de arta in miscare!

2

Tot in sprijinul fascinatiei – imaginile alese sunt picturi semnate de mine 🙂

In final aveti aici cateva informatii despre calatorii cu buget „extins”.