Oameni si Ajun de Craciun outside the box

„Omul este acel ceva care trebuie depasit!” – Nietzsche

Umanitatea mi s-a revelat in cele mai cumplite infatisari in saptamana anterioara, ca si cum as fi avut, precum Atena, o pereche de ochi de bufnita care sa vada dincolo de aparente, am vrut sa scriu ce ma tulbura si apoi m-am oprit. Am revenit asupra deciziei si acum, mai calma, scriu!

993651_579842628725562_911809508_n

Nu. Pur si simplu nu inteleg oamenii. Dau la o parte lucrurile simple si frumoase, sustin ca vor un lucru insa renunta la el pentru ceva contrar, se ascund, mint – pentru ce? nu este ca si cum cuvintele ar putea cumva sa schimbe fapte, – critica ceea ce fac si ei insisi, cultiva micimi sufletesti, dau frau liber unor emotii neconstructive precum invidie, barfa si ce este foarte urat este ca induc in eroare, lasa lucruri nelamurite si joaca la doua capete… 

Ironia este ca se plang de astfel de oameni dar pe acestia ii pastreaza in viata lor si dau la o parte acele putine suflete inocente si faine pe care le intalnim asa de rar in societatea asta defecta…

Frustrari usor mai eliberate…

Am facut azi o plimbare in jurul lacului Morii, cu 3 persoane dragi si o a patra draga intarziata si am avut discutii nepamantene atat de bine venite dupa tot primitivismul de saptamana trecuta, de la mare la vise si multa, multa arta! Am stat la soare pana la apusul care a impartit cerul in doua emisfere – una calda in nuante de orange, rosu si chiar galben si una rece, albastriu-violetie. Cand s-a intunecat si am putut vedea si luna noua, atat de noua ca ii puteam distinge intreaga forma doar usor umbrita, am simtit ca o ultima tusa isi gasea locul intr-un tablou perfect.

Reclame

Poveste din Egypt

De mult, tare de mult, intr-un timp in care emotiile si instinctele erau mult amplificate si ratiunile erau simple, in Egypt exista un copil diferit. Fiu al Faraonului Amenhotep al III-lea, fara pretentii la tron, nefiind primul nascut, el arata diferit si pentru ca in urma cu cateva mii de ani oamenii cunosteau si mai putin toleranta si acceptarea, el a fost respins si marginalizat. Nu apare in picturile murale „de familie” din vremea respectiva, nu participa la evenimente religioase, sarbatori, insa dupa moartea primului nascut, la insistentele mamei sale, ajunge succesor la tron si nu mult dupa aceea Faraon!

Isi incepe domnia sub numele de Amenhotep al IV-lea. Dupa cativa ani incepe o adevarata revolutie in Egypt – reneaga religia care l-a exclus si proclama prima religie monoteista – Alege sa se inchine propriului sau zeu al soarelui – Aton (sau Aten) poate pentru ca acesta nu refuza nimanui razele si caldura. Redefineste arta din temelii – de la ierarhia simbolista, care e inlaturata, la reprezentarea anatomica idealista careia ii ia locul o viziune artistica mult mai realista; astfel, el isi accepta conditia, este infatisat in arta exact asa cum arata, solduri late, trunchi si trasaturi alungite, aspect feminin, umeri ingusti – in contrast cu reprezentarile clasice foarte masculine, ale faraonilor! (exista speculatii cu privire la conditii clinice care ar fi putut cauza aspectul lui diferit – sindromul Marfan sau sindromul  Babinski-Fröhlich)

akhenaten

Isi schimba numele in Akhenaton (Akhenaten) insemnand „Spiritul viu ai lui Aton” si incepe constructia unui oras nou, o noua capitala, intr-un loc ales de zeul sau – „Akhetaton – Orizontul lui Aton”  – situat in actualul Amarna.

Ii inchina temple lui Aton, mai bogate si mai somptuoase ca ale zeilor renegati, si aproape ca jefuieste Theba- vechea capitala, ca sa decoreze noul sau oras. Dupa ce se stabileste in Akhetaton, lasa Egyptul de izbeliste, neglijeaza politica externa si epuizeaza mare parte din resurse – insa el, Akhenaton are in sfarsit o lume in care se potriveste – in noul sau oras este venerat de popor si isi aduleaza zeul alaturi de sotia sa Nefertiti si copiii sai.

Dupa moartea lui, poporul s-a reintors in Theba lasand in paragina orasul lui Aton; s-au intors la vechile obiceiuri, la vechile zeitati si au incercat sa il stearga pe Akhenaton din istorie (fapt abominabil – la egipteni, a nu fi mentionat in istorie echivala cu lipsirea de viata vesnica – ei aveau credinta ca mort este numai acel ce este uitat!)

Personen / Antike / Portr‰ts / Echnaton

Neinteles si respins, in copilarie, a reusit totusi sa schimbe o lume dupa el la maturitate; pentru ca nu se potrivea in lumea obisnuita – a construit una speciala, doar pentru el – Pretty big, nu? Eu una nu pot sa il condamn nici macar o secunda pentru greselile comise, cred cu tarie ca a fost un om deosebit si reprezinta un model de vointa si putere!

Just for the record, la tron i-au urmat: Smenkhkare (fiul sau – presupunere), Neferneferuaten (despre care se vehiculeaza ca ar fi Nefertiti) si ulterior Tutankhaton (fiul lui, conform unor teste de ADN; numit Tutankhamun, o data cu intoarcerea in Theba).

Nu e punctul meu forte genul asta de articol dar sper sa va placa! E facut special pentru VaCitim!

Later Edit: Articolul este pura interpretare – nu sunt obiectiva, am selectat anumite informatii dintr-o serie vasta de posibile reconstituiri ale vietii lui Akhenaton; asa vad eu lucrurile! 🙂

Hey! Mi-a fost dor de voi

Si nici macar nu mi-am dat seama de asta, pana sa il citesc pe Austin Kleon. Resimteam durerea „piciorului fantoma”, in cazul meu, a blogului amputat direct din suflet, spirit, minte, ce vreti voi!

Mi-am dat seama ca nu poti renunta la o pasiune, indiferent la ce nivel o dezvolti – pasiunea este parte integranta din noi insine, renuntand la o pasiune, intrii in conflict cu propriul sine, iar asta lasa urme, nu poti renunta, indiferent de motiv, pasiunea se intoarce si te bantuie, in somn, in ganduri, cu vantul si in acea durere surda pe care poate multi dintre voi ati simtit-o cand ati mai pus blogul pe un raft pentru a fi uitat si prafuit – poate din lipsa de timp sau cine stie de ce altceva… uneori nici nu apuca sa se puna praful ca ne urcam repede pe scara sa ne luam pasiunea inapoi, nu? Ei bine, pasiunea mea e plina de praf, ba chiar, scrisul meu a si ruginit putin! S-a umplut de limonit si hematit… 😀 Da, asta vine din redescoperita mea pasiune pentru roci, care acum e cea mai fructificata! Pictura s-a mutat de curand pe un raft mai accesibil in „biblioteca”… cum sa ii spun? Mea. Atat. 🙂

Hai sa vedem ce iese, le am acum pe toate la indemana: munca, scoala, arta, blog, sport, catei, treburi casnice – who would have thought? :I

Ce a mai ramas nementionat? Ai mei – toti ai mei, apropiati si dragi… m-am indepartat. Nu ma schimb; sunt doar obosita! Sa-mi fie cu iertare!

Andra  Cata  Vacititm  Icepick  Luna  MesterulManole  NBCopii  PFDevil  Pink  Bazar  AbsObisnuit  7cuvinte  Andreotti  Carti  Cigriarg  Convietuire  Annie  Daniela  Delataste  Lari  LadyA  MadisiOnu  Kupi  InGand  DiverseDiversificate  Paul  PisicaNeagra  Ratzone  Soseono  Tudor  Vali

Despre inspiratia revenirii, Austin Kleon, in articolul viitor! Va imbratisez cu dor si drag!

1268187_granite_pavement

Cel mai frumos cadou de 8 martie

Am intarziat cu postarea dar deabia acum am reusit sa fac o poza cu pretiosul meu cadou!

E vorba de o canuta pe care am primit-o de la fetita sefei mele! M-a impresionat enorm de mult faptul ca s-a gandit sa imi faca un cadou! Canuta este imprimata cu poza ei, in care are un zambet pisicher absolut dezarmant, specific firii sale fermecatoare!

Nu am cuvinte sa va spun cat de tare m-a impresionat!!! Sunt topita!!! :X:X:X

Hidalgo  NoapteBunaCopii  LunaPatrata  Icepick  MesterulManole  Gabriela AbsolutObisnuit

30 Day Challenge – Day 25

„25. Povesteste despre cineva care te fascineaza si de ce.”

Gandhi – Pentru ca a rezolvat conflicte uriase protestand pasnic, este strain de violenta si e un mare iubitor de valori ancestrale, pure pe care le respecta cu sfintenie! Folosesc timpul prezent pentru ca cel putin pentru mine, amintirea si convingerile lui sunt vii!! Si conform egiptenilor – este mort doar cel ce este uitat!

„Ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba” – Mahatma Gandhi

 

Dulcea Miruna

Am cunoscut recent o fetita care m-a impresinat teribil. La numai 5 anisori stie pe dinafara ore intregi de colinde, cantecele si poezii, are o minte asctita si te da pe spate cu replicile ei; pe deasupra, da dovada de modestie, maturitate si un bun simt iesit din comun, chiar si pentru adulti! Iat-o pe dragalasa:

Foto Marius Iancu

NoapteBunaCopii  LunaPatrata  AndraPavel  Mada

Ps: Tocmai am implinit 100 de articole scrise 😀

Chill you people!!!

Top ten chestii care ma scot din sarite!!!!!!

1 Calatoria cu mijloacele de transport in comun e un calvar, daca mai si urlam unii la altii nu facem decat sa inrautatim lucrurile… Daca te-a lovit cineva cu cotul, evident ca nu a facut-o intentionat, daca te-a calcat cineva si nu si-a cerut scuze, poate ca nu a observat. De exemplu ieri, o doamna si a asezat ditamai geanta de voiaj pe piciorul meu… l-am scos cu chiu cu vai si am ramas suspendata cumva, pt ca nu imi mai puteam tine, literalmente, picioarele sub mine… Suuuper!!!

Mi-am pastrat calmul si cand s-a eliberat un loc langa mine, am invitat-o sa stea acolo si am ajutat-o sa isi traga bagajele, am intrat in vorba si s-a dovedit a fi f draguta. Ei, cum ar fi stat lucrurile daca as fi inceput sa urlu la ea??

2 Oamenii care se holbeaza… din nefericire ma cam numar printre ei, dar asta strict prin prisma artistului din mine si incerc mereu sa arunc doar o privire la oamenii din jur si atat. Sa revin repede la ale mele. Totusi macar un pic trebuie sa ma uit…

3 Oamenii care arunca hartii pe jos – Ultima vaca infecta care m-a dat pe spate, traversa strada Uverturii si cum a intrat pe Cetatea de balta a dat drumul unui ambalaj de rulada 7 days la 2 metrii in fata mea! Sa-ti stea in gat, femeie crescuta in jungla!!! 😦 Am vrut sa ma aplec sa o iau insa in jur mai erau pe putin 10 alte ambalaje si porcarii, asa ca am renuntat. Chiar nu inteleg care e ideea… ne meritam soarta, ne place sa traim in cocina se pare…

4 Atotstiutorii care ii desconsidera pe cei din jur…

5 Ignorantii care nu se gandesc o secunda inainte sa arunce o portie de mancare ca sunt undeva oameni care mor de foame, ca sunt oameni, batrani, copii, care nu au un acoperis deasupra casei, cei care au o mie de haine si nu se gandesc ca sunt copii in orfelinate care nu pot fi scosi afara pt ca nu au cu ce sa se imbrace si ca anual mor oameni de frig… in secolul 21 – Amintesc aici de un om care a murit anul trecut in felul acesta, aproape de blocul unde statea inainte sa isi piarda casa. Singurul care a stat langa el si a incercat sa il incalzeasca a fost un CAINE. V-ati plimbat vreodata seara prin piata unirii??  Stiti cati oameni ai strazii se refugiaza pe banci pana spre parlament, cu sacose pline cu ziare sa se incalzeasca, paturi (cei mai norocosi), multe haine pe ei… Si femeile se plang ca nu au niciodata suficiente haine… ooof parca si vad mimozele cum se studiaza in geam la metrou… ca sa nu mai vorbim de cele din x5 care se rujeaza la semafor…

6 Oameni care nu apreciaza ceea ce au si se leaga de rahaturi ca sa se complaca intr-o stare perpetua de self pity, frustrari, nemultumiri, suferinte… WHAT is your problem…

7 Oamenii care nu iubesc animalele, cei care chinuie animalele…

8 Faptul ca adesea suntem constransi sa facem lucruri desi nu ne dorim asta, faptul ca adesea ajungem sa lucram in domenii care nu au legatura cu noi, faptul ca la scoala invatam o mie si unul de lucruri si nu ramanem cu niciunul… faptul ca stim cate ceva din toate, dar nu stim nimic ca lumea…

9 Rautatile gratuite, invidia, gelozia, incapacitatea de a lucra in echipa, tendinta de a il sapa pe celalalt, dorinta de a iesi in evidenta, aroganta… si ne mai miram de ce nu merge nimic in tara asta

10 Faptul ca e aproape imposibil sa iti iei o casa fara sa faci un imprumut.

Si se pare ca am nevoie si de 11 (mai mult ca o concluzie) Faptul ca vedem paiul din ochiul altuia dar nu vedem barna din al nostru, faptul ca vrem sa depasim pe cineva in loc sa ne depasim pe noi, faptul ca in loc sa progresam si sa fim mai buni, ii sapam si ii facem pe cei din jur sa para mai putin buni decat noi…

Si da I should chill too!!

 

Lectie

Un mic personaj mi-a devenit lectie de viata! Acum ceva timp eram la serviciu si in pet au intrat 3 copii, imbracati saracacios, galagiosi si dornici sa puna mana pe tot ce le vedeau ochisorii! Colega mea m-a pus sa ii dau afara, „sa nu fure ceva”. Eu insa m-am apropiat de ei, banuiam ca sunt de la o casa de copii, sau ceva de genul; s-au strans in jurul meu si mi-au pus o mie de intrebari, erau atat de dornici sa primeasca afectiune incat pupau cateii prin gard, iar unul din ei incerca sa mangaie pestii din acvariu! Am stat mult cu ei si i-am intrebat cum au venit, daca sunt cu parintii… si atunci cel mai mic dintre ei (in jur de 7 ani) mi-a explicat foarte serios ca sunt de la un centru de plasament si au bilet de voie, aratand spre buzunarele lui minuscule. La plecare, tot el, cel mai mic, cu un zambet… de la trist pana la strengar… mi-a multumit ca am fost buna cu ei si a scos din buzunar o bomboana pe care mi-a pus-o in mana! Nu am vrut sa o iau dar nu a fost chip sa i-o dau inapoi! Cat de putin avea… aproape nimic… si a fost capabil sa imparta si asta!