Japonia via Aerolines

Mi-am propus ca in vara urmatoare sa ajung si in Japonia si cum pentru ultimele mele calatorii am zburat via Aerolines, am pus ochii pe niste bilete de avion Tarom. Nu am inca o data fixa, intrucat este vorba despre ceva ce as vrea sa fac vara urmatoare, insa cu cat voi alege mai repede cu atat am sanse sa gasesc oferte mai avantajoase.

Am avut o fascinatie pentru Japonia inca de cand am citit „Memoriile unei Geisha”; totusi, momentul in care m-am indragostit definitiv si irevocabil de cultura japoneza, a fost momentul in care inceput sa citesc „Adevarata viata de Geisha”. Ceea ce am admirat cel mai mult la personajul principal, Mineko Iwasaky, este tenacitatea cu care invata si se perfectiona de la zi la zi, ambitia de a fi nici mai mult nici mai putin de cea mai buna geisha, chiar daca asta insemna sa nu doarma aproape niciodata mai mult de 5 ore pe zi (cei care ma cunosc, probabil ridica acum o spranceana…).

1

Lasand la o parte caracterele puternice si impresionante, Japonia trebuie sa fie vazuta pentru culori! E o lume pe care orice artist plastic ar vrea sa o surprinda si desigur, locul pe care imi doresc cel mai mult sa il vad in Japonia este Gion-Kobu – Kyoto. O lume plina de culoare, de ciresi infloriti (in anotimpul potrivit), costume traditionale ale geishelor, adaptate la ocazie, anotimp si chiar varsta celor care le poarta, machiaje dramatice si priviri teatrale, evantaie animate si decoruri multicolore. Ma voi plimba pe strazile lor zambind complice artizanelor si parca simt de pe acum acea senzatie de tumult pe care voi incerca sa il cuprind cu toate simturile, de la gusturile felurite ale mancarurilor traditionale, mirosurile asortate acestora, incantarea cromatica, muzica si rumoarea orasului si umezeala din aer pe piele… M-as imbarca intr-un carusel de emotii si senzatii, parca dintr-o alta lume si as ajunge in sfarsit (deocamdata doar cu gandul) intr-o Okiya – casa de ceai.

Voi urmari cu respiratia taiata fiecare miscare a geishelor in timpul ceremoniei ceaiului, de la arcuirea incheieturilor, pana la atingerile corzilor de shamisen (un fel de mandolina, banjo, cu gat lung – instrument traditional japonez)… voi discuta cu o geisha prefacandu-ma ignoranta si voi incerca sa o las sa creada ca nu stiu cat de studiate si muncite ii sunt cuvintele, miscarile si  zambetele… ma voi inclina in fata ei in semn de respect pentru toata munca din spatele spectacolului si ii voi sopti ca geishele isi merita numele de opere de arta in miscare!

2

Tot in sprijinul fascinatiei – imaginile alese sunt picturi semnate de mine 🙂

In final aveti aici cateva informatii despre calatorii cu buget „extins”.

Saptamana la Roma

Buongiorno Italia gli spaghetti al dente…

When in Rome, act like the Romans, zicala perfect valida si azi. Asta e planul meu pentru saptamana pe care urmeaza sa o petrec in Roma. Mi-am luat déjà biletele de avion, am mers la sigur cu compania Aerolines pentru ca mi-am mai achizitionat bilete prin intermediul lor in trecut, cand am zburat in Istanbul, mereu gasesc cele mai bune preturi la ei! Acum destinatia este Romaaa via Aerolines!! 😀

Am ceva de asteptat pentru saptamana mea pentru ca nu puteam sa merg in Italia pe frigul acesta, era pacat ca asa o mare iubitoare de caldura ca mine sa nu simta caldura umeda specifica peninsulei din Mediterana.

Parca ma vad trezindu-ma in asternuturi albe (da, albe!!), cu fata scaldata in soarele inca blandut, de mai, voi arunca ceva lejer pe mine si voi merge intr-o plimbare lunga inceputa intr-un local apropiat de hotel, la Colazzione cu un croissant fin cu unt si o cafea puternica, italieneasca…

Roma

Am ales cateva obiective pe care nu vreau sa le ratez, incepand cu Piazza del Popolo, pentru ca este foarte aproape de hotelul in care voi locui, Vaticanul, Trinita del Monti, S Maria Magiori, Basilica Sfantul Petru si alte catedrale, nu pentru ca as fi credincioasa, insa genul acesta de constructii, cum sunt catedralele catolice sunt foarte impresionante, iar eu am si o imaginatie foarte vizuala si constructiva, imi place sa ma intorc in timp, sa imi imaginez istoria indepartata amestecandu-se cu prezentul, oameni de acum sute de ani ratacind mirati printre cei de azi care nici nu ii observa. O sa mai vad desigur Partheonul, Colloseumul, Il Foro Romano, Arco di Constantino, o sa vizitez poate muzee, o sa merg la teatru, concerte, pentru ca Italia e un loc al artelor, minunat pentru artisti, plin de zambete, oameni frumosi, boemi si romantici. Voi asculta muzica lor veche pe care o cunosc si mi-e draga si o voi descoperi cu placere si emotie pe cea noua!

colo

Nu in ultimul rand voi manca in Italia!! Ma voi bucura de tot ce imi poate oferi bucataria italiana in cele 7 zile pe care le am la dispozitie si imi voi insoti fiecare masa de o cafea buna si tare, specifica locului!

Va las cu muzica lor minunata!!!

Istanbul via Aerolines

Catre peisajul abrakadabresc cu iz de alta lume al Istanbulului cum altfel puteam zbura, daca nu cu Pegasus…

Ei bine, nu-i chiar ceea ce pare, Pegasus nu este un cal inaripat ci un avion cu care voi zbura curand catre Istanbul via Aerolines, caci am gasit la ei cea mai avantajoasa oferta si caut de vreo cateva saptamani; Mi-am procurat biletele (gratie lor), acum pot sa visez in liniste la destinatia mea de vis pana la plecare! 😀

p01457dl

Ma si vad ratacind pe culoarele bazarului, intre culori si lumini, printre suveniruri, textile si felurite mancaruri, pe care numai acolo le poti savura la justa lor valoare. Mi-e dor si pofta de Pismaniye, e un desert fin de zahar usor aromat, pe care mi-l amintesc de cand eram micuta, micuta!

IMG_3667

Am mai fost in Turcia si mi-a fost placut foarte mult, mi-e dor sa mai simt acea agitatie si rumoare permanenta, mi-e dor de negustorie si negocieri si de clasicele discutii despre Hagi si Ceausescu… J Cum bunghesc ei un pic limba romana, cum ii auzi cu Hagi! Ba cativa te-ar intreba: “Ce faci? Bine?” Mi-e dor si drag de ei; de oameni; de atmosfera calduroasa din tara lor, de figurile zambitoare ale negustorilor si de tinutele traditionale!

marele-bazar-din-istanbul-2_jxkm

Nu mi-e dor.. de trafic! E un haos total, dar merita incercata experienta, caci apoi ai ce povesti! De pilda atunci cand am fost, in urma cu cativa ani la ei, am luat un taxi, pentru cativa km. Era o masina mare, americana, gen Dodge presupun, nu ma pricep la masini, cat priveste culorile este mai simplu: masina era intre vernil si turcuaz cu canapele de piele culoarea untului. In spate stateau lejer 4 persoane, ca sa va dati seama de dimensiune. Am zburat cu acea masina aproape la propriu, soferul mergea cu viteza foarte mare si aveam si geamurile deschise, deci impactul a fost cu atat mai mare si datorita sunetului.

1459228

Revenind la oras, mi-e dor de porturi, caci iubesc Marea si calatoriile cu vaporul, mi-e dor de oras, de Bosfor si sa ma simt pe doua continente! Mi-e dor de cultura lor, de arhitectura inedita, de Moschee si de muzica lor, acolo. Pentru ca muzica isi pierde din farmec cand e scoasa din context si atmosfera! Va las cu muzica si contextul amintirilor mele, poate merge astfel!

Buila Vanturarita si Vama

Pe acelasi perete 🙂

1403332_212964502209346_1458436141_o

Un perete pe care l-am pictat cu mare placere, intr-un local foarte indragit de mine. Din pacate nu se mai afla in acelasi loc, iar eu nu mai am acces la peretele meu. Totusi conceptul si oamenii s-au mutat si ii regasesc cu drag pe Kovaci numarul 6, in Centrul Vechi, „vis-a-vis” de „Niste Domni si Fii”, in gang pe stanga, la etaj, acolo unde creste un copac in balcon (pe bune)!

Tot in sediul vechi le-am pictat si sigla, pe care o pastreaza inca:

857407_212964618876001_1240013330_o

 

Un catun parasit in munte

 

 

Drum de poveste pana sus – poteca, pietrele, radacinile copacilor – totul stralucea. Satul parea rupt de realitate, toate casele erau parasite, doar din cand in cand mai vin unele familii sa vada ce mai sta in picioare. Cei care ne-au dus in acest loc, in care timpul parca era suspendat, au copilarit si trait acolo, in vremea in care satul era animat de copii si animale, de hore, jocuri si atatea povesti. Am mancat in casa lor, de care se mirau ca mai sta in picioare si am admirat privelistea pe care o aveau din veranda!

Un singur om mai locuieste aici in sezonul cald, impreuna cu sotia si animalele sale. Nici nu va imaginati in ce salbaticie traiesc – ne-am plimbat impreuna cu dumnealui prin sat si ne povestea ca nu are probleme cu ursul, pentru ca se da din calea omului, ca recent a scapat de un grup de vreo 20-30 de mistreti, ca gaini nu poate creste pentru ca i le mananca vulpile daaar cele mai mari probleme pe care le are sunt cu lupii – ca omoara multe oi si mai iese cu lopata la ei! :I Mmmmda – asa ziceam si eu.

 

 

 

 

 

Licheni se numesc nu?

 

 

 

Aceasta este casa celor la care am fost

 

 

Imagini din interior

Cateva obiecte foarte vechi peste care am dat acolo:

 

 

 

 

Privelistea pe care o aveau din veranda – cum e oare sa te trezesti dimineata si sa vezi asta?

 

 

 

Alte locuri in sat

 

O floare mica si dulce cu multe proprietati benefice. M-a impresionat mult cand am vazut-o. Ulterior am descoperit ca se numeste 3 Frati Patati si poate fi folosita ca adjuvant pentru diverse afectiuni dermatologice si… ceea ce m-a dat pe spate -> este deasemenea adjuvant in tratamentul Lupusului.

 

 

Cel care traieste aici in sezonul cald.

 

 

 

 

Marius cu cei 2 batranei.

 

 

Un pui de salamandra! :X:X cel putin asa cred!

 

 

 

O banca in plina pustietate. Mi s-a parut fascinanta imaginea! 🙂 Si buna de final! :*

La seceris in Hateg

Am fost si noi cu gazdele sa vedem cum aduna fan pentru vacute. M-am plimbat dupa fluturi si am ascultat lacustele, pasind cu atentie sa nu le calc. Impresionant mi s-a parut mirosul florilor „de fan”, il simt si acum cand inchid ochii!

 

 

 

 

Iata si beneficiara; 😀 Este incredibil de dragalasa!!!!

Fotografiile sunt facute de Marius Iancu! ❤

 

 

Castelul Huniazilor – Hunedoara

De departe cel mai impunator castel de pe teritoriul tarii noastre, Castelul Huniazilor este o fila palpabila de istorie. Inca de cand am pasit pe pod am simtit ca mi se strange stomacul – prezentul din jurul meu era strafulgerat de franturi ale trecutului! Poarta mi-a deschis lumea aceea de mult pierita: Oameni mici vazandu-si de indatoririle zilnice; Ma asteptam sa resimt tensiune, insa cu totii erau zambitori, aud chiar si muzica – pe semne ca am nimerit pe timp de pace!

Iata si o miniatura a castelului, facuta pentru un – fund raising – medieval, pentru reconstructia palatului

Aceasta este o capela, sau o bisericuta, in incinta cetatii – nu mai retin exact – Parca auzeam un cantec surd al peretilor, oare ii mai aude cineva?

Nu puteam sa trec indiferenta pe langa o masuta de toaleta – antica dar cocheta – Posesoarea zambeste jenata, e cam devreme ca sa fie aranjata – Ii fac un semn discret sa stea linistita – doar eu o vad!

Curtea interioara

Sala de sedinte m-a tulburat cel mai tare: Era incarcata cu bucuriile victoriilor, tensiunea hotararilor si multa, multa durere. Puteam sa aud cupe ciocnindu-se si taisuri de sabie!

Iubesc ferestrele cu bancute – Cu siguranta o multime de copii si-au lasat amprentele pe geamuri si chiar desene pe sticla aburita!

O alta imagine din curtea interioara

Pe final am pastrat o imagine cu temnita, unde nu mai era nevoie sa imi imaginez nimic pentru ca atmosfera era recreata de manechin si de sistemul lor audio! 😀

Nu cred ca mai era nevoie sa adaug dar – still – E un loc superb care  merita vizitat! Va las cu o melodie din alta lume:

Inapoi in Tara Hategului

Daca ati fost vrodata in Tara Hategului, stiti acea senzatie ca te cheama inapoi! Ei bine si anul acesta am ales sa ne facem concediul in acest taram „fermecat”. Anul trecut am stat in Sarmisegetusa Ulpia Traiana, si am vazut ruinele si muzeul,  Biserica din DensusCetatea MalaiestiCetatea Colt, si un sat izolat, aproape de Retezat, brazdat de rauri si mori de apa –  Ohaba Sibisel, un sat in care s-au pastrat foarte bine traditiile in care oamenii cresc „Biboarce” – adica bivolite, te primesc in casa si iti pun pe masa tot ce au ei mai bun!

Ne-am cazat la aceeasi pensiune: Ulpia Traiana si am avut parte de aceleasi gazde dragute si aceleasi mancaruri delicioase. O sa va povestesc pe larg in articole viitoare despre fiecare loc vizitat; acum va las cu cadoul nostru pentru gazde:

Tablou cu un peisaj diin muntii Tarcu – de la forma finala catre cea incipienta

Sweet Chic Boutique

Ieri mi-am petrecut ziua intr-un magazin de poveste, plin cu obiecte decorative deosebite, majoritatea hand made, foarte potrivite pentru a fi oferite drept cadou! 😀 Simply Joli le-a numit pretioase si delicate!

Va arat cateva imagini din micutul colt de rai:

Am inceput o colaborare cu Doina Rostovtev, posesoarea Sweet Chic Boutique, am lucrat impreuna la decorarea unui perete! Nu este inca gata dar va arat cam ce a iesit pana acum: