Veronika se hotaraste sa moara

sau Madalina se hotaraste sa scrie. Complicate sunt caile mintii mele… dupa un an foarte incarcat (detalii cu alta ocazie) in care nu am putut face multe lucruri pentru mine, astazi a sosit timpul sa scriu si am foarte multe de spus, povesti alambicate si corelate in cele mai bizare moduri, pe care totusi incerc sa le ordonez in articole separate.

veronika-se-hotaraste-sa-moara_1_fullsize

Coelho reuseste mereu sa ma incarce cu multa energie si desigur despre Veronika lui este vorba in acest articol care e doar o nota a cititorului, nu o recenzie (exista cu siguranta nenumarate deja). Cartea merita citita, cred ca e una din cele mai bune ale lui Coelho, pacat ca nu a fost mai mediatizata. E o poveste iesita din comun, dintr-o lume deosebita cu oameni mai mult sau mai putin nebuni, demna de o ecranizare stil Tim Burton.

„Am sa iti spun o poveste, zise Zedka: Un mare vrajitor, vrand sa distruga un regat a turnat o bautura vrajita in putul de unde beau toti locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea innebunea. A doua zi de dimineata, a baut din ea toata populatia si toti si-au pierdut mintile afara de rege, care avea un put doar pentru el si familia lui…”

(* pentru geologi: da, ar trebui sa fie un alt acvifer, nu doar alt put, sa presupunem ca asa este 😀 )

Pe scurt, dupa ce toti locuitorii au innebunit, nimic din ce decreta regele nu mai avea sens asa ca poporul s-a rascolit impotriva acestuia. La sugestia reginei, familia regala a baut din apa vrajita si a ajuns la unison cu intreg regatul. Astfel, regele a ramas la conducerea tarii, alaturi de familie, pana la finalul zilelor.

Morala desigur este concluzia lui Tim Burton: „Nebunia unui om este realitatea altuia” (one person’s craziness is another person’s reality). Ce vreau sa spun este: 1) sa nu ne mai grabim sa ii judecam pe cei din jur, 2) Nu stim niciodata ce se ascunde in spatele unui moment surprins din viata cuiva, 3) E grozav sa fii autentic, chiar cu riscul sa fii considerat nebun si 4) Mai scuturati din constrangerile societatii, parca prea sunt sufocante – evident in limita bunului simt.

Pe curand, va imbratisez!

 

Anunțuri

Fantoma de la Opera, Gaston Leroux

the_phantom_of_the_opera_by_bladerider-d3h9afy

Inca din primele randuri se straduieste sa te convinga ca actiunea este reala si reuseste prin bogatia detaliilor si descrierile amanuntite sa iti pastreze increderea in veridicitatea lucrurilor pana ce irealul povestii are tot sensul din lume, pana ce nu te mai poti indoi de existenta… F. de la O. Zambesc si sper ca veti citi (sau ati citit) cartea fara sa fi vizionat vreo ecranizare sau punere in scena a cartii, ca emotia lecturii sa fie desavarsita.

Lasand deoparte actiunea, pentru ca e pacat sa stric surpriza si extraordinarul evenimentelor, 🙂 va mai spun doar ca trebuie sa elogiez in egala masura stilul autorului dar si al traducatorului – Mihaela-Ana Mihailide. Pe masura ce citeam parca fiecare rand era un tumult de emotii si senzatii cu descrieri detaliate, cuvinte atent alese, cu o infrumusetare perpetua a lucrurilor, foarte pe gustul meu. Chiar si cele mai dureroase si sinistre momente sunt construite intr-o maniera frumoasa.

le-fantome-de-l-opera-affiche_333506_14826

Las marturie a scrierii fine cateva din citatele mele favorite:

„Sorelli este o dansatoare inalta, frumoasa, cu fata grava si senzuala, cu talia la fel de supla precum o ramura de salcie; Se spune de obicei despre ea ca este o faptura frumoasa. Parul sau blond si neprihanit, ca de aur, incoroneaza o frunte neteda, dedesubtul careia se aseaza, ca intr-o montura de pietre pretioase, doi ochi de smarald. Capul se leagana molatec, ca al unei egrete, pe un gat lung, elegant si princiar. Cand danseaza, ea are o anumita miscare a coapselor, indescriptibila, care ii da intregului corp un fior de inefabila melancolie. Atunci cand isi ridica bratele si se apleaca pentru a incepe o pirueta, reliefand astfel corsajul, si cand inclinarea corpului lasa vederii coapsa acestei femei incantatoare, se pare ca imaginea te poate face sa iti pierzi mintile.”

„Dupa mirajele si iluziile din camera de tortura, precizia detaliilor burgheze ale micutei camere pareau a fi fost si ele inventate in scopul de a pierde mintile unui muritor destul de curajos pentru a se rataci pe domeniul unde cosmarul prindea viata.”

„… am auzit ce-mi spunea: Sarmanul si nefericitul Erik! si m-a luat de mana…”

 

Fura ca un artist – Austin Kleon

Asa cum spuneam intr-un articol anterior, ma intorc la scris gratie lui Austin Kleon, a carui „Fura ca un artist” mi-a redeschis apetitul pentru scris!

Este o carte care te  invata punctual cum sa fii artist; Pasi de la documentare si studiu, aka „FURT”, pana la CREATIE.

Pentru ca nu este genul de carte despre care sa scrii o recenzie clasica 🙂 am facut altceva.

Imagine

„Arta este hotie”-Picasso * „Artistul colectioneaza selectiv” * „Indiferent daca am mers la scoala sau nu, eu intotdeauna am stiudiat” – RZA * „Este mai bine sa iti insusesti un lucru care nu iti apartine decat sa il lasi sa zaca pe undeva fara folos” – Mark Twain * „Afla cine esti pe masura ce lucrezi” * „Esti gata. Incepe sa faci fel de fel de lucruri!” * „Scrie ce stii iti place.”

Imagine

„Activitatile cu care iti umpli timpul atunci cand amani lucrurile importante sunt probabil cele cu care ar trebui sa te indeletnicesti toata viata.” – Jessica Hische * „Nu renega nimic din tine.” * „adevarul e ca ai putea sa renunti la o parte dintre aceste pasiuni si sa te concentrezi pe una singura, dar, dupa o vreme, vei ajunge sa simti durerea piciorului fantoma.”

Imagine

„Etapa 1: Minuneaza-te de ceva. Etapa 2: Invita-i si pe altii sa se minuneze cu tine.”

Imagine

„Singurii ticalosi pe care ii accept in cercul meu sunt oamenii de la care am ce invata.” – Questlove * „Arta moderna = Puteam si eu sa fac asta + Mda, da’ n-ai facut-o!” – Craig Damrauer * „Ai grija de tine” * „Pastreaza-ti slujba de zi cu zi” * „Fa o casatorie buna!”

Imagine

„Si acum?” „Fake it ‘til you make it!”

Va invit sa cititi cartea si sa dati frau liber imaginatiei! 😉

MariusIancu  Andra  Cata  Vacititm  Icepick  Luna  MesterulManole  NBCopii

PFDevil  Pink  Bazar AbsObisnuit  Andreotti  Carti  Cigriarg  Convietuire

Delataste  Lari  MadisiOnu  Kupi  InGand  DiverseDiversificate  Paul

PisicaNeagra  Ratzone  Soseono  Tudor

Aleph (Coelho) si Deja Vu

M-am imbarcat si eu alaturi de Coelho in calatoria sa pentru redescoperirea de sine, cam din aceleasi motive. – v-am mai spus eu ca intotdeauna citesc cartea starii mele de spirit – Ei bine, lectura a fost placuta, insa as fi vrut ceva mai mult… In loc de raspunsuri m-am trezit tot cu intrebari! :)) 

Nu am ajuns in Aleph dar am avut candva un „deja vu” interesant de care va povestesc acum! 🙂

Cu 4-5 ani in urma am visat ca ma plimbam pe o plaja foarte intinsa cu faleza joasa. Imi amintesc cladirile si magazinele de pe marginea falezei, culoarea inchisa a nisipului si a marii, vantul puternic din vis, faptul ca mergeam cu capul in jos din cauza acestuia si cel mai ciudat, in jurul meu oamenii vorbeau limba franceza!  Totul era atat de real si clar incat m-a facut sa ma gandesc mult la plaja aceea, am pastrat in amintire fiecare detaliu.

Aproximativ un an mai tarziu am vizitat mai multe orase din Belgia, impreuna cu niste prieteni si am ajuns, va vine sa credeti sau nu, si pe plaja  din visul meu, in Oostende.

Socul pe care l-am avut mi-a taiat respiratia; Am ramas tacuta minute intregi analizand fiecare cladire, faleza, plaja, marea… Toate se potriveau perfect cu amintirea visului meu, chiar si vantul care imi arunca parul in toate directiile si limba care se vorbea in jurul meu – Da – Franceza!!!!

  

Alchimistul

Am terminat Alchimistul! Este cartea pe care o recomand visatorilor si celor care nu sunt capabili sa viseze; celor care cred, celor care vor sa creada, indiferent in ce, celor care au un drum, un plan sau celor care ratacesc, celor care sunt ancorati, constransi si celor liberi.

Urmeaza-l pe Santiago in calatoria lui, inceputa de un vis interpretat de o tiganca, lasa-te, o data cu el, incurajat de batranul rege al Salemului, ghidat  de un englez si un alchimist pana la implinirea legendei personale, pe muzica vocii iubitei sale din  vant.

Coelho, cu nonsalanta lui caracteristica te poate convinge sa crezi in semne, intr-un limbaj al tuturor lucrurilor si de ce nu, ca te poti transforma in vant!

De fiecare data cand termin una din cartile lui am senzatia ca pot muta muntii din loc, parca a imbuteliat optimismul si speranta! Pur si simplu mi-a schimbat viata cu cateva din operele sale! 🙂 ❤

Semne

De la 12 -13 ani (2002) incerc sa citesc Alchimistul  lui Coelho. Am avut cartea, insa cunoscand pe cineva care dorea mai mult sa o citeasca la momentul respectiv, am facut-o cadou! (am apucat sa citesc doar legenda lui Narcis, primele 2 pagini). Culmea e ca aveam in continuare cartea 3 etaje mai sus, la vecina mea, SimplyJoli 😀 si totusi nu am apucat sa o iau de la ea, cand m-am trezit eu sa i-o cer pur si simplu nu o gasea!

Ani de zile, in fiecare librarie sau anticariat in care am intrat, am cautat cartea fara succes. Pare greu de crezut dar chiar asta am patit! Intr-o zi insa, in februarie 2012, am intrat in sectiunea de carte din Carrefour Feeria, cautand cu totul altceva. Am observat ca erau mai multe volume Coelho decat de obicei asa ca am luat la mana cartile cautand acelasi Alchimist, din nou fara succes. Apoi m-am gandit sa aleg un volum Coelho la intamplare. Am fluturat mana prin aer cu ochii inchisi si am pus mana pe un volum, caruia nu ii vedeam coperta, in fata lui era Al cincilea munte si am presupus ca asta aveam in mana!

Fara sa ma uit la coperta, am citit ce scria pe spate. Ceva nu era in regula, aveam senzatia ca au gresit textul… Am intors cartea si am constat ca aveam in mana Alchimistul!

Nici nu va imaginati ce fericita am fost! Imi e atat de drag de carte ca nu m-am apucat imediat de ea, am mai citit alte cateva romane! De vreo 3 zile am inceput Alchimistul si citesc putin cate putin pentru ca e extraordinar de subtire si incerc sa prelungesc asteptarea deznodamantului! 😀 Inca o data mi se demonstreaza ca citim cartile atunci cand trebuie, nu cand vrem noi!

In prima jumatate a cartii se vorbeste foarte mult de semne, iar asta m-a facut sa ma gandesc la anumite evenimente din trecut. Unul mi-a atras atentia. In ziua in care am primit cu mult timp in urma pe cineva in casa, dorind sa servim persoana cu suc facut la blender, am scapat vasul, care s-a si spart! Am ignorat acel semn si persoana respectiva ne-a adus multe, multe necazuri ulterior… of!

Voi ce parere aveti despre semne? V-a marcat vreunul, in mod deosebit?

Cartea potrivita, la momentul potrivit

Intotdeauna mi-au picat in mana carti, atunci cand aveam nevoie sa le citesc!

Am citit Vrajitoarea din Portobello atunci cand aveam nevoie sa cred in mine, am citit Invitatia la vals cand trebuia sa aleg intre a ma rupe de trecut sau a ma intoarce la el!

Cand aveam nevoie sa progresez, sa muncesc, sa fiu harnica, am prins Memoriile unei Gheise si Adevarata viata de Gheisa! Cand am avut nevoie sa fiu copil si sa visez am citit Colt Alb, Harry Potter si Twilight. Pentru a ma dedica pasiunilor mele am citit Dansatoarea de Kabuki si Pictorita din Shanghai!

Am iubit cu PS I love you si am plans cu fiecare poveste citita vreodata, de bucurie sau adanca tristete; fiecare a lasat un loc important in sufletul meu si adesea am fost marcata in cel mai profund mod posibil!

Iubesc literatura si ma inclin in fata celor care leaga cuvintele in pagini si paginile in carti!

Hidalgo  NoapteBunaCopii  LunaPatrata  Icepick  MesterulManole  Gabriela AbsolutObisnuit

 

PS I Love You – Again

Ei bine, am citit si cartea… dupa ce am vazut filmul! – Big mistake! 😀 Nu pentru ca nu ar fi buna cartea ( greu sa imi dau seama ), insa filmul este mult mai spectaculos! Practic singura parte comuna dintre film si carte este ideea povestii, iar eu pe masura ce citeam tot asteptam sa regasesc scene din film; oricat am incercat sa ma detasez de film, nu am reusit, pur si simplu eram prea atasata de – povestea regizorului – ca sa o gust pe cea din carte!

Au existat totusi multe pasaje in carte care mi-au atins cele mai sensibile corzi, facandu-mi lacrimile sa siroiasca! M-am gandit de multe ori la paralele din viata de zi cu zi si asta m-a cutremurat, cred ca e o carte care te amprenteaza, nu ai cum sa nu te gandesti ca trebuie sa ii pretuiesti mai mult pe cei dragi si ca trebuie sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta alaturi de ei! Pentru asta o recomand tuturor! Lectura placuta! 🙂

30 Day Challenge – Day 25

„25. Povesteste despre cineva care te fascineaza si de ce.”

Gandhi – Pentru ca a rezolvat conflicte uriase protestand pasnic, este strain de violenta si e un mare iubitor de valori ancestrale, pure pe care le respecta cu sfintenie! Folosesc timpul prezent pentru ca cel putin pentru mine, amintirea si convingerile lui sunt vii!! Si conform egiptenilor – este mort doar cel ce este uitat!

„Ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba” – Mahatma Gandhi

 

30 Day Challenge – Day 24

„24. Filmul tau preferat si despre ce e vorba in el.”

Daca trebuie sa aleg unul, numai unul, unul siiiingur… atunci nu poate fi decat cel alaturi de care am copilarit, cel odata cu care am crescut, cel pe care il stiam pe dinafara dinainte sa il vad intrucat cartile erau deja citite de cateva ori fiecare inainte de aparitia filmului, cel caruia i-am asteptat toate partile cu sufletul la gura, pana la ultima! Am copilarit cu Ron, Harry si Hermione, ii ador si de departe filmul cu cea mai mare valoare sentimentala pentru mine este Harry Potter (X8).