Cu capul in nori

De inspiratie Andreotti – al carei articol m-a facut sa ma gandesc la cat timp pierdem ancorati fiind intr-o sumedenie de constrangeri, reflexe si obiceiuri ale societatii…

Acum cateva zile, am facut o pauza din a fi deranjata de ploaie (pentru ca a plouat fara oprire cat nu imi amintesc sa fi plouat vreodata in ultimii mei 23 de ani) si am inchis umbrela, am bagat-o in ghizdan UDA, am ridicat ochii catre cer si am mers in continuare prin ploaie, era foarte tarziu si nu era nimeni pe strada; am calcat prin toate baltile si am zambit catre norii care se scuturau furtunos. De fapt ploaia e superba, umbrela, traficul si oamenii posaci ma deranjau. 🙂

* * *

Sunt foarte curioasa cati oameni care trec dinspre Agronomie catre Muzeul Satului observa in drumul lor micuta cinteza colorata care isi face veacul prin iarba – exceptandu-i pe cei care ma vad pe mine oprindu-ma siderata sa o privesc. Ratam atat de multe lucruri in drumurile si opririle noastre incat, parca am simtit nevoia sa va reamintesc sa ridicati din cand in cand ochii din asfalt si din telefoanele mobile!

Reclame

12 gânduri despre „Cu capul in nori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s