Cu capul in nori

De inspiratie Andreotti – al carei articol m-a facut sa ma gandesc la cat timp pierdem ancorati fiind intr-o sumedenie de constrangeri, reflexe si obiceiuri ale societatii…

Acum cateva zile, am facut o pauza din a fi deranjata de ploaie (pentru ca a plouat fara oprire cat nu imi amintesc sa fi plouat vreodata in ultimii mei 23 de ani) si am inchis umbrela, am bagat-o in ghizdan UDA, am ridicat ochii catre cer si am mers in continuare prin ploaie, era foarte tarziu si nu era nimeni pe strada; am calcat prin toate baltile si am zambit catre norii care se scuturau furtunos. De fapt ploaia e superba, umbrela, traficul si oamenii posaci ma deranjau. 🙂

* * *

Sunt foarte curioasa cati oameni care trec dinspre Agronomie catre Muzeul Satului observa in drumul lor micuta cinteza colorata care isi face veacul prin iarba – exceptandu-i pe cei care ma vad pe mine oprindu-ma siderata sa o privesc. Ratam atat de multe lucruri in drumurile si opririle noastre incat, parca am simtit nevoia sa va reamintesc sa ridicati din cand in cand ochii din asfalt si din telefoanele mobile!

Reclame

Once upon a time – Serial

„A fost odata ca niciodata o padure fermecata, in care traiau toate personajele din povestile pe care le cunoastem…

sau credem ca le cunoastem.

Intr-o zi s-au trezit captive intr-un loc cumplit, in care li s-au furat toate finalurile fericite;

in lumea noastra.”

Imaginati-va o lume fermecata in care se amesteca toate povestile clasice, mai mult sau mai putin asa cum le cunoastem noi, un blestem care le aduce in lumea noastra, in Storybrooke (Povestea care s-a stricat), Maine si bineinteles un personaj de poveste crescut in lumea noastra, menit sa rupa vraja!

Fascinata pana la cele mai puternice emotii si iremediabil cucerita de „Once upon a time” – va invit sa urmariti „povestea care s-a stricat” pentru ca, asa cum spune si Mary Margaret Blanchard (:D), nu degeaba cunoastem cu totii povestile, ele sunt o cale ca noi sa facem fata, atunci cand nimic nu mai pare sa aiba sens! Ele ne ofera speranta si puterea de a crede ca un final fericit ne asteapta si pe noi undeva.

Astept cu mare nerabdare comentariile voastre, dupa primele episoade vizionate! 😀

Gasiti primul sezon aici! Si o scurtatura catre primul episod aici!

One last thing: Il ador pe Rumpelstiltskin!!!! 😀

Cutiuta pentru chei

Sau orice altceva! Mi-a placut foarte mult cea pe care am vazut-o in Sweet Chic Boutique…

… si am primit si eu cadou una bruta, pe care sa mi-o pictez! :X:X:X

Initial vroiam sa v-o arat terminata, dar cum rabdarea nu este punctul meu forte, iata ca va arat cutiuta mea nepictata! 😀

Sweet Chic Boutique

Ieri mi-am petrecut ziua intr-un magazin de poveste, plin cu obiecte decorative deosebite, majoritatea hand made, foarte potrivite pentru a fi oferite drept cadou! 😀 Simply Joli le-a numit pretioase si delicate!

Va arat cateva imagini din micutul colt de rai:

Am inceput o colaborare cu Doina Rostovtev, posesoarea Sweet Chic Boutique, am lucrat impreuna la decorarea unui perete! Nu este inca gata dar va arat cam ce a iesit pana acum:

 

Dresaj canin

Nou la Baby’sBoutique: Serviciul dresaj canin. 

Din pacate, pe majoritatea dintre noi, timpul nu ii ajuta cand vine vorba de indragitele patrupede – astfel sfarsim prin a avea catei needucati, obraznici si chiar cu tendinte de agresivitate! Daca va confruntati cu astfel de probleme, cu siguranta dresajul este cea mai buna solutie! Orice caine poate fi dresat: de la un puiut de 3-4 luni, care poate incepe un predresaj, pana la catei trecuti de prima tinerete – 7,8 si chiar 10 ani.

Daca sunteti interesati trebuie doar sa imi lasati un comentariu cu adresa de mail si veti primi un e-mail de la Baby’s Boutique cu oferta pentru dresaj.

Afisul este hand made – by my hands of course! 😀

Aleph (Coelho) si Deja Vu

M-am imbarcat si eu alaturi de Coelho in calatoria sa pentru redescoperirea de sine, cam din aceleasi motive. – v-am mai spus eu ca intotdeauna citesc cartea starii mele de spirit – Ei bine, lectura a fost placuta, insa as fi vrut ceva mai mult… In loc de raspunsuri m-am trezit tot cu intrebari! :)) 

Nu am ajuns in Aleph dar am avut candva un „deja vu” interesant de care va povestesc acum! 🙂

Cu 4-5 ani in urma am visat ca ma plimbam pe o plaja foarte intinsa cu faleza joasa. Imi amintesc cladirile si magazinele de pe marginea falezei, culoarea inchisa a nisipului si a marii, vantul puternic din vis, faptul ca mergeam cu capul in jos din cauza acestuia si cel mai ciudat, in jurul meu oamenii vorbeau limba franceza!  Totul era atat de real si clar incat m-a facut sa ma gandesc mult la plaja aceea, am pastrat in amintire fiecare detaliu.

Aproximativ un an mai tarziu am vizitat mai multe orase din Belgia, impreuna cu niste prieteni si am ajuns, va vine sa credeti sau nu, si pe plaja  din visul meu, in Oostende.

Socul pe care l-am avut mi-a taiat respiratia; Am ramas tacuta minute intregi analizand fiecare cladire, faleza, plaja, marea… Toate se potriveau perfect cu amintirea visului meu, chiar si vantul care imi arunca parul in toate directiile si limba care se vorbea in jurul meu – Da – Franceza!!!!

  

A gasit-o pe DEEA!!!!!

Sarah si Deea sunt din nou impreuna!! O doamna a gasit-o si i-a inapoiat-o, dupa 3 saptamani de cand a fost pierduta, aproape ca nici nu mai spera sa o revada…

Vreau sa va multumesc tuturor pentru implicare, link-uri, post-uri, reblog-uri si mass-uri, cu totii ati contribuit la gasirea ei! Va imbratisez cu drag!! >:D<