Jocul Amintirilor

Am preluat si eu in sfarsit leapsa amintirilor de la Cata, de vreo 2 saptamani ma tot tin! 😀

Here goes:

Conducta – Catelul pe care l-am cucerit cu un biscuite – atat i-am oferit si a ramas alaturi de noi ani buni, pe parcursul copilariei! Evident, dupa nume, era scund si lung, neasteptat de solid, negru cu pete de foc si cu mutra de rottweiller!

Alea Verzi – Era un loc in parcarea blocului, unde ne mai adunam din cand in cand, era placut, racoros pe timp de vara! Literalmente erau…. nu le stiu denumirea, sunt un fel de ciuperci metalice mari si verzi din care iarna iese abur, de obicei sunt langa canale.

„S-a sunat de aventuri”- Oooo Doamne! In clasa I eu si Ruxi alergam imediat cum incepea pauza, pana la o linie de pe gresie; in dreptul ei saream si rosteam fraza atat de mistica pentru noi!!

Ghelben – Ce m-au pacalit ai mei… Eu am vorbit foarte corect inca de mica, ma corectau ai mei o data, imediat retineam; Asa am ajuns pe la 2-3 ani sa nu mai pocesc cuvinte, iar ei s-au gandit sa ma lase cu ghelbenul in loc de galbenus…. Si asa am ajuns eu in clasa I sa ma contrazic cu colegii – se spune ghelben nu galbenus!!! (de mica eram impatimita a gramaticii). Intoarsa acasa am spus familiei ce amuzant mi s-a parut ca nu stia nimeni cum se spune corect… Va imaginati ce dezamagita am fost cand am aflat ca de fapt eu eram cea care gresea…..

Frunza – Jocul copilariei noastre;

Doamne cat as mai scrie, am atatea amintiri incat e chiar pacat sa nu ramana si ele undeva; asa ca: imi lansez eu insami o provocare! Voi scrie in fiecare zi cate un post cu amintiri – Joliiiii stii ca poti sa scrii si tu aici nu? TE PROVOC sa ne scriem copilaria! In stilul nostru, cu nume de cod, cuvinte alambicate, porecle… cu si fara explicatii despre cine pune verbul si ce mai face Ana… E nevoie sa mai spun ceva despre ambulanta, biluta si cine cade de pe tocuri? Pe cuvant ca sunt pe jos de ras.

Iar pe voi toti va invit sa ne impartasiti cele mai dragi amintiri in comentarii! Va astept cu drag, ca de obicei! :*