Copilarie – partea I

Cativa din maimutoii mei de plus, Craciunul trecut i-am donat pe majoritatea, nu inainte sa fac poze cu ei… mi se pare incredibil ca desi am adunat aproape 200, fiecare in parte isi are povestea si un set bogat de amintiri pe care nici eu nu stiu cum le-am pastrat!

cadou de la o colega, suvenir din Viena

de la o prietena care era cat pe-aci sa il arunce

Pe Lumiere l-am luat dintr-un sh 😀

una pentru mine si una pentru catelusa mea!

Desi la momentul respectiv speram sa primesc un caine adevarat… a mers si un sarpei de plus!

Soricel de la tata, cadou de ziua mea

Cadou de la bunica  mea scumpa

Tot bunica mea, mi-amintesc ca am ajuns cu el acasa si nu i-a mai placut 😀

Sunt nedespartiti!!

Cel mai mare ursulet, cu care si azi imi place sa dorm!

primul de la stanga e primit de la o foarte buna prietena a bunicii mele, de cand eram foarte mica, al doilea era sa fie aruncat de cineva, iar al treilea este tot un suvenir adus de ai mei din Viena. 

Va vine sa credeti ca mi-am dorit o omida de plus? atat mi-a trebuit sa spun, in 2 zile bunica mea a si gasit-o pe cea de mai sus (care e un el :D)

Primit de la mama  de muuult de tot, avea si un puiut dar nu stiu ce s-a intamplat cu el

Pe el nu l-am gasit sub brad… ci in bradul de Craciun! :))

Cel mai mare iepuras, am vrut sa il facem cadou dar ne-a placut asa mult ca l-am oprit…

El radeeeee

Pot sa spun ca toata copilaria mea incape in acest rucsac

Parea trist in magazin asa ca l-am luat acasa!

S-a gandit la un moment dat bunica mea ca o pisica nelipsea din colectie

a doua jucarie de plus din viata mea… Prima e Martinel, il vedeti in articolul urmator

Imi placea sa il prind de haine si sa il am mereu cu mine

O ratusca irezistibila, chiar si pt tata, de la el am primit-o

Maine urmeaza partea a doua! 😀

ps: am scris mai mult pentru mine, insa sper ca am reusit sa va aduc, fie si pentru cateva secunde, mai aproape de propria copilarie!