Tara Hategului (V) – Ohaba Sibisel

Ca sa ajungem in Ohaba Sibisel, am plecat de la Nucsoara pe un drum  pe care eu l-as numi: la limita dintre vis si cosmar. Am coborat o panta foarte abruta si am intrat literalmente in pustietate. Nu puteam auzi decat zgomotul raului, care amplificat de munte parea infernal, si latratul cainilor in departare. (cei de la stane sunt foarte agresivi)

Am terminat de coborat panta si ajunsi in “Valea de Granit”, aproape de raul pe care urma sa il traversam, mi s-a spus in felul urmator: ”atentie la vipere, loveste cu un bat inaintea ta ca sa se indeparteze” Moment in care… am clacat, am cedat nervos, orice as fi suportat, noroi, plante, insecte, fecale, urzici… dar VIPERE???? Am trecut raul vorbind singura de frica.

Am inaintat foarte greu, nu stiam exact drumul, trebuia sa urmarim raul, insa nu era numai unul singur; nu exista o poteca, (sau cel putin u am gasit-o noi) erau buruieni mai inalte de genunchi, simteam cum ma taie pe picioare, iar din cand in cand erau portiuni cu pietre de rau; Am intalnit si o stana in drumul nostru, si am scapat intregi pentru ca nu aveau caini.

Cand in sfarsit ne apropiam de sat, nu am mai putut inainta pentru ca ne era taiata calea de rauri din toate directiile. De la atata umezeala totul era verde: pamantul, trunchirile copacilor, iar ferigile uriase erau de poveste; ca sa trecem de portiunea aceea plina de apa am luat-o prin “ograda” cuiva.

Cand am intrat in periferia satului am dat peste niste case miiiici, cum nu va imaginati ca ar putea exista. Unele erau doar putin mai mari decat o baie si construite din te miri ce. In curtile lor animalele erau libere, porci, gaini, catei, rate;

Drumul principal, de altfel singurul drum, era marginit de un gard nu prea inalt dar gros, facutdin  pietre de rau. Peste tot era plin de copaci, verdeata, iarba inalta si rauri. Oamenii aveau mori de apa si valtori in curti; Mi-e greu sa descriu cat de frumos era totul, de poveste, din alta lume.

Am rugat o doamna sa ne spuna unde gasim o moara pe care sa o vedem de aproape si ne-a luat in curte sa ne-o arata pe a ei. Ne a lasat sa ne plimbam pe tot domeniul, am vazut o caruta veche de 100 de ani, o masina de scos cartofi si apoi ne-a dus si in hambar, unde domiciliau 3 vacute si 2 cai. :X

La final a pus masa in curte si ne-a servit cu branza, rosii, castraveti, zacusca, tocana de legume, slanina, sangerete (carnati nemaipomenit de buni, fara nicio legatura cu sangele) si sirop de soc, facut in casa, cu sifon.

Am simtit ca sunt rupta de realitate, Ohaba Sibisel e unul din acele locuri pe care trebuie sa le vezi macar o data in viata!

La iasirea din sat, catre Sant Petru, am cautat bivolii, numiti de sateni „biboarce”, stiam ca trebuie sa ii gasim liberi pe camp, scaldandu-se in lacuri de noroi. L-am gasit pe cel al carui rand era sa scoata biboarcele la pascut si scaldat. El ne-a adus in mijlocul lor. Toate capetele animalelor (20 sau mai multe) s-au intors spre noi! M-am panicat putin dar erau atat de curioase si simpatice incat am uitat de frica. Doar bivolii erau putin fiorosi, insa nu s-au apropiat;

Foto: Marius Iancu

2 gânduri despre „Tara Hategului (V) – Ohaba Sibisel

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: